Lamaile


Gama recomandărilor terapeutice a lamailor este de-a dreptul impresionantă, atât pentru pulpa fructului, pentru suc, cât şi pentru coajă, în uz intern şi extern, în cosmetică, pentru prepararea uleiului esenţial sau a acidului citric.

Recomandarile terapeutice ale lamailor

Intern

 

In trecutul îndepărtat, lipsa din alimentatie a vitaminei C, în special din cea a marinarilor, provoca o boală cunoscută sub numele de scorbut. De aici şi denumirea de „acid ascorbic" dată pentru vitamina C. Această vitamină joacă un rol important în vindecarea fracturilor prin fixarea calciului, în tulburări de circulaţie şi în special în prevenirea fragilităţii capilarelor, în hemoragiile subcutanate şi în hemoragiile gingiilor.

Carenţa în vitamina C dupe la insuficienţe corticosuprarenale, astfel încât consumul de lămâie măreşte capacitatea de apărare a organismului în bolile infecţioase.

Bactericide, datorită uleiului volatil, lămâile pot fi utilizate în infecţii digestive şi respiratorii.
Efecte bune se obţin în tratarea afecţiunilor hepatice, atât în refacerea parenchimului hepatic (în hepatite şi chiar în preciroză), cat şi pentru calmarea crizelor acute hepatobiliare.
 
Contrar unor păreri răspândite că ar mări aciditatea (prin conţinutul mare de acid citric şi gustul său acid) şi deci că ar fi contraindicată în hipoaciditate, ulcer gastric şi duodenal, lămâia are o reacţie bazică puternică, deoarece acidul citric este oxidat în cursul digestiei şi prin reacţiile din tubul digestiv se ajunge la citrat şi bicarbonat de calciu.
 
Prin aceasta, sunt alcalinizante gastrice în gastrite hiperacide, ulcer gastric şi duodenal.
Valoarea lămâilor nu constă numai în aportul de vitamină C, dar şi în acidul citric care joacă un rol important în metabolismul celular, respectiv în ciclul lui Krebs.
Lămâile au multiple efecte şi în afecţiunile aparatului circulator. Tonice cardiace, ele sunt active în scleroza arterelor cărora le redau elasticitatea, ducând şi la scăderea concentraţiei în colesterol; sunt deci indicate în ateroscleroză şi hipercolesterolemie. Destul de remarcabile sunt şi proprietăţile hipotensive.
In afecţiunile vasculare, în special în cele ce afectază membrele inferioare (varice, flebite), lămâile sunt un adjuvant util. De asemenea, sunt antihemoragice îndeosebi în epistaxis (hemoragii nazale), hematurii, hemoragii digestive în care apar scaune cu melena.
 
Prin stimularea hematopoezei, acestea sunt antianemice, în acelaşi timp activând şi funcţia leucocitară.
Diatezele urice (litiaza urică, artritismul, guta, reumatismul) sunt printre afecţiunile care beneficiază cel mai mult de aportul lămâilor.
Ducând la scăderea glicemiei, lămâile pot intra prioritar în regimul diabeticilor.
Ca remineralizante, ele se recomandă în special în tuberculoză. Seminţele sunt un vermifug eficace contra oxiurilor. Mai puţin cunoscută este acţiunea antimigrenoasă a lămâilor; în schimb, cunoaştem cu toţii efectul binefacator al acestora în maladiile febrile. Numeroşi autori o citează ca armă importanta contra obezităţii.

Extern

Sucul este printre cele mai bune remedii în afte, angină, amigdalită, în special la copii, ba chiar şi în otite, rinite, sinuzite.
Prin efectul lor antiseptic şi cicatrizant, lămâile se pot utiliza în plăgi infectate, erupţii şi furuncule, acţionând şi în calmarea înţepăturilor de insecte. Tamponarea negilor şi herpesurilor cu suc de lămâie dă, de asemenea, rezultate pozitive. Se citează şi utilizarea lor în degerături.
 
Cosmetică
 
Astringenţa sucului îl face utii pentru porii dilataţi (spaţiile intercelulare) şi punctele negre care apar la tenurile grase.
Ca adaos în ultima apă de spălat pe păr, dă supleţe şi strălucire părului.
Pentru cosmetica mâinilor, acestea se freacă cu felii de lămâie, care întăresc totodată unghiile casante.
 

Modul de intrebuintare al lamailor

 
Consumate ca atare sau ca limonadă (mai ales în maladii febrile, ca răcoritor).
Suc, în uz intern, pânâ la 200 g/zi, consumat cu miere sau adâugat în salate, ciorbe etc, iar în uz extern utilizat într-o multitudine de forme;
aplicaţii cu suc ca atare sau diluat, în arsuri şi plăgi;
tamponarea locului unde s-a produs înţeparea de insecte cu vată îmbibată în suc, procedeu recomandat şi pentru oprirea hemoragiilor nazale;
frecţii ale porţiunilor cu degerături;
picurarea câtorva picături în ureche (pentru otite), diluat 1:1 pe globul ocular (pentru blefarite) sau în narine, de mai multe ori pe zi, pentru rinita şi sinuzită.
Contra migrenelor se ia o ceaşcă de cafea în care se adaugă o felie de lămâie stoarsă; totodată se pun comprese cu felii de lămâie pe frunte.
Cura de lamâie se recomandă să se înceapă cu o lămâie pe zi, crescând zilnic consumul cu câte încă una, până se ajunge în ziua a zecea la 10 lămâi (sub diverse forme: limonadă, suc, în preparate culinare), apoi se descreşte până se ajunge din nou Ia o lămâie pe zi.
 
Decocţie, pentru calmarea crizelor hepatobiliare: o lămâie stoarsă se taie în bucăţi mici şi se fierbe în 300 ml apă, într-un vas acoperit, timp de 20 de minute. Se strecoară, se îndulceşte şi se adaugă sucul stors.
Macerat la rece dintr-o lămâie zdrobita, cât mai bogată în sâmburi (care să fie bine mărunţiţi), timp de 2 ore, în apă cu miere. Se stoarce şi se bea seara la culcare, fiind recomandat contra oxiurilor.
Tot ca vermifug, 2 linguriţe de sâmburi zdrobiţi şi miere, pe stomacul gol în fiecare dimineaţă, timp de 5-6 zile.
 
Macerat Ia cald, dintr-o lămâie tăiată felii şi 2-3 flori de muşeţel, ce se lasă peste noapte într-o cană de apă; dimineaţa se strecoară şi se bea.
O sursă bună de calciu natural este coaja bine spălată şi fiartă, apoi pisată, care se lasă la macerat o săptămână în sucul de la două lămâi. Se adaugă miere, după gust. Se iau 3 Iinguriţe pe zi.
 
In afte, stomatite, amigdalite, fie tamponare cu o felie de lămâie, fie badijonări cu suc, fie se ţin în gură cât mai multe felii de lămâie cu miere şi apă.
Gargară cu suc diluat, în angine.
Oţet medicinal din coaja de la 2 lămâi macerate 8 zile în 200 ml oţet; se strecoară şi se fac badijonări de 2 ori pe zi, contra negilor.
Mască în cosmetică pentru tenuri grase, din suc, la care se adaugă un albuş de ou bătut.

 


Filtrare dupa actiune
Tonice (amare) | Au proprietatea de a fortifica organismul; ntaritor, fortifiant
Tonic-amare (aperitive, amare) | Denumite tonic-amare, aperitive sau amare, sunt acele specii de plante sau alimente, care datorita sunstantelor active pe care le contin, au proprietatea de a stimula secretiile salivare, si, prin act reflex, secretiile gastrice si intestinale. Se recomanda in anorexie, cand se iau inainte de masa, sau in dispepsii (Tulburari ale procesului de digestie, manifestate prin dureri, balonari etc.), cand se iau dupa masa
Analgezice | Analgezice sau analgetice sunt acele substante active care au proprietatea de a diminua sau suprima senzatia de durere
Calmitive (Calmante, Sedative) | Substante active care diminueaza durerea si sedeaza sistemul nervos central; se numesc si sedative
Diuretice | Substante care actioneaza asupra epiteliului renal, marind cantitatea de urina eliminata in unitatea de timp
Anticatarale | Proprietatati ale unor substante active de a reduce inflamatiile mucoaselor unui organ, si de a diminua secretiile de la acest nivel
Antidiareice | Alimente, plante medicinale, care prin actiunea lor astringenta, precipita protidele din continutul intestinal, fiind folosite ca adjuvante in tratamentul afectiunilor inflamatorii acute ale intestinului
Antiemetice | Substante sau alimente care au proprietatea de a atenua sau inlatura greata sau varsaturile
Antiflogistice | Substante care reduc procesul inflamator (termen medical depasit)
Antihelmetice (vermifuge) | Produse folosite impotriva viermilor intestinali; provoaca eliminarea parazitilor intestinali; de obicei se asociaza cu purgative
Antihipertensive | Substante care au proprietatea de a reduce tensiunea arteriala
Antiscorbutice | Denumire veche data unor fructe, legume sau seminte utilizate in combaterea scorbutului aparut ca urmare a unei alimentatii neechilibrate, deficitare in special in vitamina C, citrina sau hesperidina; actioneaza in prezenta bioflavonoidelor
Antiseptice (Antimicrobiene) | Plante care contin substante antibiotice sau de alta natura cu proprietatea de a inhiba sau distruge bacteriile patogene sau alte microorganisme care se gasesc pe tesutul viu (tegumente si mucoase)
Antispastice (Antispasmodice, Spasmolitice) | substante active care diminueaza sau inlatura contractiile muschilor netezi din organele interne
Antisudorific | Impotriva transpiratiei
Antitusiv (Behic) | Calmant al tusei
Bactericid (Bacteriolitic) | Substanta care distruge bacteriile
Bacteriostatic | Substanta care impiedica inmultirea bacteriilor
Carminative | Substante active, in special din plante, care au proprietatea de a inhiba procesele fermentative din intestin si de a resorbi gazele formate
Cataractice | Purgative puternice
Coleretice | Substante active care stimuleaza secretiile celulei hepatice, marind volumul de bila secretat
Colagog | Factor care favorizeaza eliminarea secretiilor biliare din vezicula si caile biliare extrahepatice in duoden
Demulgent | Calmant, linistitor, emolient, lenitiv, sedativ
Diaforetice | Substante active care favorizeaza transpiratia
Emenagoge | Substante active care favorizeaza declansarea ciclului menstrual
Emetice (Vomitive) | Substante care provoaca varsaturi
Emetocataractice | Specii de plante cu actiune vomitiva si purgativa
Emoliente | Specii de plante care, prin substantele active pe care le contin (in special mucilagii), relaxeaza tesuturile si diminueaza starea inflamatorie (speciile pectorale, faina de in, etc)
Expectorante | Specii de plante care favorizeaza expectoratia
Febrifuge | Specii de plante utilizate in stari febrile
Fitoncide | Substante active din plante superioare care au proprietatea de a oprin dezvoltarea germenilor patogeni
Hemostatic | Care opreste hemoragia
Hepatice | Specii de plante utilizate in afectiunile ficatului
Hipocolesterolemiant | Proprietatea de a miscora cantitatea de colesterol din sange
Hipnotice (Somnifere) | Specii de plante care favorizeaza instalarea somnului
Hipoglicemiante | Substante active care au proprietatea de a reduce cantitatea de zahar din sange si urina
Hipertensive | Specii de plante care contin substante active ce maresc tensiunea arteriala
Hipotensive | Specii de plante sau substante active care diminueaza tensiunea arteriala
Laxative | Purgative usoare
Litotritice | Substante active din plante care provoaca sfaramarea calculilor din vezica
Pectorale | Denumire data unui grup mare de plante medicinale care, prin mucilagiile, saponozidele sau uleiurile volatile pe care le contin, au proprietatea de a fluidifica secretiile bronsice si de a favoriza expectoratia
Purgative drastice | Purgative iritante pentru intestine, care produc scaune numeroase, lichide
Purgative vegetale | Materii prime din plante sau produse de origine vegetala care determina evacuarea continutului intestinal; mecanismul de actiune este diferit: mecanic, emolient, stimulent al peristaltismului intestinal
Revulsive | Specii de plante care, aplicate extern, produc congestie locala superficiala, avand ca efect descongestionarea in profunzime a zonei respective
Sialagog | Substanta activa care stimuleaza secretia salivara
Sternutatoare | Plante care provoaca stranutul
Stimulante | Specii de plante care au proprietatea de a excita diferite secretii
Stomahice | Specii de plante care favorizeaza digestia prin stimularea secretiei sucurilor gastrointestinale
Sudorifice | Specii de plante care au proprietatea de a mari sudoratia
Tenifuge | Specii de plante vermifuge utilizate impotriva teniei
Topice | Specii de plante utilizate sub forma de cataplasme sau comprese in uzul extern pentru actiunea lor locala
Vasoconstructive | Constrictia musculaturii vasculare care are ca rezultat reducerea afluxului de sange
Vulnerare | Plante utilizate in uzul extern pentru vindecarea ranilor
Depurative | Contin substante care curata organismul de substantele vatamatoare si favorizeaza eliminarea toxinelor si a produsilor de dezasimilatie